mușteriu definitie

mușteríu (mușteríi), s. m. – Client. – Mr. muștiri, megl. muștiriiă. Tc. (arab.) mușteri (Miklosich, Etym. Wb., 205; Loebel 67; Lokotsch 1522), cf. ngr. μουστερής, bg. mušterija. substantiv masculin mușteriu

mușteriu, mușterii s. m. 1. cumpărător, client. 2. (intl.) victimă a unui infractor. substantiv masculin mușteriu

mușteríŭ m. (turc. ar. mušteri, d. ar. šira, ištíra, cumpărătură; ngr. musteris, bg. sîrb. mušteríja). Vechĭ. Cel ce oferă maĭ mult la mezat. Azĭ. Client la prăvălie, la trăsură, la barcă ș. a. Fig. Iron. Hoț: ține-țĭ bine geamantanu, că´ndată se găsește un mușteriŭ. – Și -iríŭ, ĭar în nord -eréŭ. substantiv masculin mușteriŭ

mușteríu (înv., fam.) s. m., art. mușteríul; pl. mușteríi, art. mușteríii (-ri-ii) substantiv masculin mușteriu

mușteriu m. cumpărător, client: bani să fie, mușterii nu lipsesc AL. [Turc. MUȘTERI]. substantiv masculin mușteriu

MUȘTERÍU, mușterii, s. m. (Pop.) Cumpărător, client. – Din tc. müșteri. substantiv masculin mușteriu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului mușteriu

mușteriu   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mușteriu mușteriul
plural mușterii mușteriii
genitiv-dativ singular mușteriu mușteriului
plural mușterii mușteriilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z