mușcător definitie

mușcătór, -oáre adj. Care mușcă. Fig. Mordace, pișcător, caustic, care critică cu răutate: spirit mușcător. Adv. În mod mușcător: a vorbi mușcător. adjectiv mușcător

mușcătór adj. m., pl. mușcătóri; f. sg. și pl. mușcătoáre adjectiv mușcător

mușcător a. 1. care mușcă; 2. fig. care batjocorește, critică cu răutate: spirit mușcător. adjectiv mușcător

MUȘCĂTÓR, -OÁRE, mușcători, -oare, adj. 1. Care mușcă; care provoacă o senzație dureroasă de arsură, de usturime. 2. Fig. (Despre oameni; p. ext. despre cuvinte) Plin de ironie; malițios, caustic, înțepător. – Mușca + suf. -ător. adjectiv mușcător

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului mușcător

mușcător   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mușcător mușcătorul mușcătoare mușcătoarea
plural mușcători mușcătorii mușcătoare mușcătoarele
genitiv-dativ singular mușcător mușcătorului mușcătoare mușcătoarei
plural mușcători mușcătorilor mușcătoare mușcătoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z