MOTOCÍCLU s.n. 1. Autovehicul cu trei roți (mai rar cu două), având un ghidon de orientare a roții directoare din față și o șa pentru conducător. 2. V. motocicletă. [< fr. motocycle]. substantiv neutrumotociclu
MOTOCÍCLU s. n. autovehicul cu trei roți, cu ghidonul fixat de roata directoare din față. (< fr. motocycle) substantiv neutrumotociclu
MOTOCÍCLU, motocicluri, s. n. 1. Autovehicul cu trei roți (mai rar, cu două) care are ghidonul fixat pe roata directoare din față. 2. (Înv.) Motocicletă. – Din fr. motocycle. substantiv neutrumotociclu
MOTOCICLÉTĂ s.f. Vehicul cu două (sau trei) roți montate pe un cadru și pus în mișcare de un motor. [Var. motociclu s.n. / < fr. motocyclette]. substantiv neutrumotocicletă
motociclu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | motociclu | motociclul |
plural | motocicluri | motociclurile | |
genitiv-dativ | singular | motociclu | motociclului |
plural | motocicluri | motociclurilor |