motocél m., pl. eĭ (dim. d. motoc). Mold. Moț, canaf, cĭucure. Motan mic. Pl. Chercurĭ, trifoĭ de cîmp. substantiv masculin motocel
motocél s. m., pl. motocéi, art. motocéii substantiv masculin motocel
motocel m. pl. Mold. trifoiu: o sfoară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei CR. [Lit. puiu de motoc sau de pisoiu: cf., sub raportul sensului, sinonimul mâțișor]. substantiv masculin motocel
motocel substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | motocel | motocelul |
plural | motocei | motoceii | |
genitiv-dativ | singular | motocel | motocelului |
plural | motocei | motoceilor |