motán m. (dim. motoc pin [!] schimbare de sufix). Est. Cotoĭ, masculu pisiciĭ. – În Ban. și Olt. mîrtan și -tón. substantiv masculinmotan
motan m. Mold. cotoiu: un motan ghemuit după sobă CR. [Derivat din primitivul mot (de unde și motoc), înrudit cu fr. matou (dial. motou)]. substantiv masculinmotan
MOTÁN, motani, s. m. Masculul pisicii; cotoi, motoc, pisoi. ♦ Epitet dat unei persoane tăcute, ascunse, ipocrite, care nu-și exteriorizează gândurile sau sentimentele. – Et. nec. substantiv masculinmotan
motan substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | motan | motanul |
plural | motani | motanii | |
genitiv-dativ | singular | motan | motanului |
plural | motani | motanilor |