morîndắŭ n., pl. ăĭe și aĭe (ung.?). Olt. Mîncare proastă, tăvăragă. substantiv neutrumorîndăŭ
morândău | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | morândău | morândăul |
plural | morândaie | morândaiele | |
genitiv-dativ | singular | morândău | morândăului |
plural | morândaie | morândaielor |