morun definitie

MORUN, moruni, s.m. Pește din fam. acipenseridae (sturioni), cel mai mare sturion, numit și (rus.) beluga (Huso huso), cu corp gros, acoperit de scuturi mici, iar cele dorsale, mai mari, îngropate parțial în piele; poate ajunge până la 5-8 m lungime și 1600 kg; prezent mai ales în Marea Caspică și Marea de Azov, dar și în Marea Neagră, de unde urcă pe distanțe scurte în fluviile aferente; de la morun se obțin icrele negre cele mai valoroase, cu bobul foarte mare, de 3,3-4 mm diametru, de culoare cenușie-neagră, comercializate ca beluga-caviar. – V. sturion substantiv masculinmorun

morun (morúni), s. m. – Varietate de sturion (Acipenser huso). Ngr. μουρούνα (‹ gr. μύραινα) în parte prin intermediul bg., slov. moruna, sb., cr. muruna (Cihac, II, 203; cf. Vasmer, Gr., 101), cf. tc. morona, mag. moruna. – Der. morunaș, s. m. (pește de Dunăre, Abramis vimba). Nu e clar dacă morună, s. f. (mușețel) are legătură cu acest cuvînt. – Cf. mreană. substantiv masculinmorun

morún s. m., pl. morúni substantiv masculinmorun

morún (sud), morón (nord) și morî́n (Munt.) m. (bg. sîrb. moruna, ngr. murúna, moróna. V. mreană). Un mare pește ganoid (2-3 metri) care diferă de nisetru pin [!] grăsimea luĭ albă (acipenser huso). Din beșica [!] luĭ se face cleĭu de morun. substantiv masculinmorun

morun m. pește cu botul ascuțit, ajunge până la o lungime de 8 metri, trăiește în Marea-Neagră; carnea-i se consumă proaspătă și afumată, icrele-i negre sunt foarte gustoase și din bășica-i se face uleiul de morun (Acipenser huso). [Bulg. MORUNA]. substantiv masculinmorun

MORÚN, moruni, s. m. Specie de pește din familia sturionilor, cu corpul masiv, gros, ajungând până la lungimea de 4 m, cu capul mic, cu botul triunghiular, apreciat pentru carnea și icrele lui negre (Huso huso). [Var.: morón s. m.] – Din bg. moruna. substantiv masculinmorun