mortificare definitie

MORTIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) mortifica și rezultatul ei; chinuire, torturare; moarte a țesuturilor; mortificație; cangrenă. [< mortifica]. substantiv femininmortificare

mortificáre (rar) s. f., g.-d. art. mortificắrii; pl. mortificắri substantiv femininmortificare

MORTIFICÁRE, mortificări, s. f. Acțiunea de a (se) mortifica și rezultatul ei; chinuire, torturare. – V. mortifica. substantiv femininmortificare

*mortificațiúne f. (lat. mortificátio, -ónis). Acțiunea de a mortifica. – Și -áție și -áre. substantiv femininmortificațiune

*mortífic, a v. tr. (lat. mortifico, -áre, d. mors, mortis, moarte, și fácere, a face). Med. Fac să gangrenizeze carnea. Teol. Slăbesc corpu pin [!] posturĭ și alte suferințe. Fig. Umilesc pin asprime. verb tranzitivmortific

MORTIFICÁ vb. I. tr., refl. 1. A(-și) chinui trupul (prin post și viață austeră). 2. (Fig.) A batjocori, a umili. [P.i. mortífic. / < lat.t., it. mortificare < lat. mors – moarte, facere – a face. / cf. fr. mortifier]. verb tranzitivmortifica

MORTIFICÁ vb. I. tr., refl. 1. a(-și) chinui trupul. 2. (fig.) a batjocori, a umili. II. refl. a se cangrena, a se necroza. (după fr. mortifier) verb tranzitivmortifica

mortificá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 mortífică verb tranzitivmortifica

mortificà v. 1. a slăbi corpul prin posturi, prin austerități; 2. fig. a umili cu mustrări aspre. verb tranzitivmortificà

MORTIFICÁ, mortífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) supune la chinuri fizice sau morale; a (se) tortura. – După fr. mortifier. verb tranzitivmortifica

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimortificare

mortificare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mortificare mortificarea
plural mortificări mortificările
genitiv-dativ singular mortificări mortificării
plural mortificări mortificărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z