mortier definitie

credit rapid online ifn

MORTIÉR s.n. Tun de mare calibru, cu țeava scurtă și cu o traiectorie foarte curbată; obuzier. [Pron. -ti-er, var. mortieră s.f. / < fr. mortier]. substantiv neutrumortier

*mortiér n., pl. e (fr. mortier, d. lat. mortarium, piŭă, covată, tencuĭală; it. mortaro, mortaio. V. mojar). Tun scurt și gros, de mare calibru, pus pe un afet fără roate [!] care servește la aruncat boambe [!] și granate, numit odinioară piŭă, V. săcăluș. substantiv neutrumortier

credit rapid online ifn

mortiér (-ti-er)/mortiéră1 (-ti-e-) (tun) s. n./s. f., pl. mortiére substantiv neutrumortier

mortier n. tun mic: mortierele se numiau pive BĂLC. (= fr. mortier). substantiv neutrumortier

MORTIÉR, mortiere, s. n. (Mil.) 1. Gură de foc de calibru mare sau mijlociu, cu țeavă scurtă și cu traiectoria de curbură mare, cu care se trage asupra obiectivelor din spatele unor obstacole. 2. (În forma mortieră) deschidere îngustă în zidul unei fortificații, care permite apărătorilortragă cu arma. [Pr.: -ti-er.Var.: mortiéră s. f.] – Din fr. mortier. substantiv neutrumortier

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimortier

mortier  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mortier mortierul
plural mortiere mortierele
genitiv-dativ singular mortier mortierului
plural mortiere mortierelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z