morman definitie

mormán (mormáne), s. n. – Grămadă, stivă. Origine suspectă, dar sigur expresivă, cum o indică suf. -man. Poate se datorează unei confuzii între rădăcina expresivă mot „bot” cu mor-, cf. morînci. Ipoteza unei origini prerom. (Rusu, Dacor., XI, 148) nu pare sigură. substantiv neutrumorman

mormán n., pl. e (poate din gorgan, ca vgr. mormó și gorgó, trecînd pin [!] forma *borbó). Mare grămadă, movilă: un morman de dărămăturĭ [!], de cadavre, de banĭ. Adv. A cădea morman, a cădea grămadă, la un loc. substantiv neutrumorman

mormán s. n., pl. mormáne substantiv neutrumorman

morman n. grămadă mare: mormane de morți. [Origină necunoscută]. ║ adv. grămadă: căzu morman de pe cal ISP. substantiv neutrumorman

MORMÁN, mormane, s. n. Îngrămădire de obiecte de același fel; cantitate (mare) dintr-un material strâns la un loc; grămadă, maldăr. – Et. nec. substantiv neutrumorman