reduceri si promotii 2018
Definitie mormăi - ce inseamna mormăi - Dex Online

mormăi definitie

mórmăĭ, mórnăĭ și -ĭésc, a v. intr. (imit. ca și mîrîĭ și murmur; rus. murnýkatĭ, a toarce ca pisica; ung. mormolni și mormogni, germ. murmeln, a mormăi). Scot un glas ca ursu supărat. Fig. Murmur, bodogănesc, vorbesc singur de cĭudă. – Și mormoĭ (NPl. Ceaur, 102), mîrnîĭ și mormorosesc. V. borborosesc. verb mormăĭ

mormăí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. mórmăi, 3 mórmăie, imperf. 3 sg. mormăiá; conj. prez. 3 să mórmăie verb mormăi

mormăì v. 1. a scoate un glas înfundat: ursul mormăe; 2. fig. a-și arăta nemulțumirea prin murmure. [Onomatopee]. verb mormăì

MORMĂÍ, mórmăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre urși) A scoate sunete scurte și joase, caracteristice speciei; a mormorosi. ♦ P. ext. (Despre alte animale) A scoate sunete groase asemănătoare cu ale ursului. 2. Fig. (Despre oameni) A vorbi nedeslușit, pe un ton coborât sau nazal, de obicei cu intenția de a manifesta o nemulțumire; a bombăni, a mârâi. ◊ Loc. adv. Pe mormăite = mormăind (pentru a-și arăta nemulțumirea); cu nemulțumire, fără plăcere, cârtind. [Prez. ind. și: mormăiesc.Var.: (reg.) mornăí vb. IV] – Mor + m[or] + suf. -ăi. verb mormăi

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului mormăi

mormăi   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) mormăi mormăire mormăit mormăind singular plural
mormăind mormăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) mormăiesc (să) mormăi mormăiam mormăii mormăisem
a II-a (tu) mormăi (să) mormăiești mormăiai mormăiși mormăiseși
a III-a (el, ea) mormăiește (să) mormăiai mormăia mormăi mormăise
plural I (noi) mormăim (să) mormăim mormăiam mormăirăm mormăiserăm
a II-a (voi) mormăiți (să) mormăiți mormăiați mormăirăți mormăiserăți
a III-a (ei, ele) mormăiesc (să) mormăie mormăiau mormăi mormăiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z