MORBIDÉȚE s. f. 1. moliciune. 2. rafinament bolnăvicios; grație molatică excesivă. (< it. morbidezza, fr. morbidesse) substantiv femininmorbidețe
MORBIDÉȚE s. f. (Livr.) Rafinament bolnăvicios, moliciune, sensibilitate excesivă; lipsă de vitalitate, de energie. ♦ Delicatețe și moliciune reflectate în creații artistice (mai ales plastice). [Var.: morbidéță s. f.] – Din it. morbidezza, fr. morbidesse. substantiv femininmorbidețe
MORBIDÉȚE s.f. (Liv.) Moliciune a cărnii; rafinament bolnăvicios; grație molatică excesivă în atitudini, în gesturi etc. [Gen. -ței, var. morbideță s.f. / cf. it. morbidezza, fr. morbidesse]. substantiv femininmorbidețe
morbidéțe (livr.) s. f., art. morbidéțea, g.-d. morbidéți, art. morbidéții substantiv femininmorbidețe
*morbidéță f., pl. e (it. morbidezza). În pictură, molicĭune și delicateță [!] în privire și´n atitudine. substantiv femininmorbideță
MORBIDÉȚĂ s.f. v. morbidețe. substantiv femininmorbideță
*morbidéță f., pl. e (it. morbidezza). În pictură, molicĭune și delicateță [!] în privire și´n atitudine. substantiv femininmorbideță
MORBIDÉȚĂ s. f. v. morbidețe. substantiv femininmorbideță
MORBIDÉȚE s.f. (Liv.) Moliciune a cărnii; rafinament bolnăvicios; grație molatică excesivă în atitudini, în gesturi etc. [Gen. -ței, var. morbideță s.f. / cf. it. morbidezza, fr. morbidesse]. substantiv femininmorbidețe
morbideță f. 1. în pictură: moliciunea și delicatețea cărnei; 2. mlădiere de atitudini: linii unduloase și pline de morbideță OD. substantiv femininmorbideță
MORBIDÉȚE s. f. (Livr.) Rafinament bolnăvicios, moliciune, sensibilitate excesivă; lipsă de vitalitate, de energie. ♦ Delicatețe și moliciune reflectate în creații artistice (mai ales plastice). [Var.: morbidéță s. f.] – Din it. morbidezza, fr. morbidesse. substantiv femininmorbidețe
morbidețe | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | morbidețe | morbidețea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | morbideți | morbideței |
plural | — | — |