MORALIZATÓR, -OÁRE adj. Care contribuie la crearea unei atmosfere morale; educativ; moralizant. [Cf. fr. moralisateur]. adjectivmoralizator
MORALIZATÓR, -OÁRE adj. care contribuie la crearea unei atmosfere morale; educativ; moralizant. (< fr. moralisateur) adjectivmoralizator
*moralizatór, -oáre adj. Care moralizează: carte moralizatoare. Subst. Care face morală, mustră: tu te-aĭ făcut moralizatoru meŭ? adjectivmoralizator
moralizatór adj. m., s. m., pl. moralizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. moralizatoáre adjectivmoralizator
moralizator a. propriu a moraliza. ║ m. cel ce face morală. adjectivmoralizator
MORALIZATÓR, -OÁRE, moralizatori, -oare, adj. Care contribuie la crearea unei atmosfere morale, la răspândirea moralei, care dă învățături morale, care moralizează pe cineva; educativ. ♦ (Și substantivat; peior.) Care propovăduiește principiile morale cu ostentație. – Din fr. moralisateur. adjectivmoralizator
moralizator adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | moralizator | moralizatorul | moralizatoare | moralizatoarea |
plural | moralizatori | moralizatorii | moralizatoare | moralizatoarele | |
genitiv-dativ | singular | moralizator | moralizatorului | moralizatoare | moralizatoarei |
plural | moralizatori | moralizatorilor | moralizatoare | moralizatoarelor |