montat definitie
- Vezi aici mai multe sinonimemontat
- Vezi aici mai multe rimemontat
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cumo
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cumon
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuat
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutat
*montát, -ă adj. (fr. monté, it. montato). Echipat, prevăzut, asortat: casă bine montată. Fig. Excitat de cineva saŭ de ceva contra cuĭva. Baterie montată, baterie călăreață, aĭ căreĭ servanțĭ îs călărĭ. adjectivmontat
MONTÁT, -Ă, montați, -te, adj. (Despre piese, instalații etc.) Care a fost pus, fixat, îmbinat la locul potrivit. – V. monta1. adjectivmontat
MONTÁ vb. I. tr. 1. A așeza, a potrivi la locul lor (piesele unei mașini, ale unui aparat etc.); a îmbina, a asambla. ♦ A fixa o piatră prețioasă într-o bijuterie. 2. A pregăti pentru reprezentare, a pune în scenă (o piesă de teatru, un spectacol). 3. (Fig.) A ațâța, a incita (pe cineva) contra cuiva; a instiga. [< fr. monter]. verb tranzitivmonta
MONTÁ1 vb. I. tr. 1. a așeza, a potrivi la locul lor (piesele unei mașini, ale unui aparat etc.); a îmbina, a asambla. ◊ a fixa o piatră prețioasă într-o bijuterie. 2. a pune în scenă o piesă de teatru, un spectacol. 3. a pune la cale, a ațâța, a instiga. II. refl. a se irita, a se înfuria. (< fr. monter) verb tranzitivmonta
montá (a ~) vb., ind. prez. 3 monteáză verb tranzitivmonta
montà v. 1. a potrivi diferitele piese ale unui obiect: a monta o mașină; 2. a întoarce un ceasornic; 3. a procura ceeace e necesar: a monta un magazin; 4. a prepara: a monta o intrigă; 5. fig. a excita în contra cuiva: l´a montat rău. verb tranzitivmontà
MONTÁ1, montez, vb. I. Tranz. 1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a îmbina. ♦ A potrivi, a amplasa la locul de funcționare o parte a unui mecanism, a unui obiect. ♦ A fixa pietre prețioase într-o bijuterie. 2. A pregăti reprezentarea unui spectacol artistic, a pune în scenă. 3. Fig. A pune la cale. ♦ A întărâta pe cineva împotriva cuiva; a ațâța. – Din fr. monter. verb tranzitivmonta
MONTÁ2, pers. 3 montează, vb. I. Tranz. (Despre animale masculine) A efectua o montă, a fecunda. – Din montă. verb tranzitivmonta
*montéz v. tr. (fr. monter, a sui, a ajusta, d. lat. pop. montare, derivat d. mons, montis, munte; it. montare. V. montură). Ajustez, potrivesc diferitele pĭese ale unuĭ obĭect, ale uneĭ mașinĭ: a monta o mașină, un diamant într´un inel. Echipez, mobilez: a monta o prăvălie, o cameră. Fig. Uneltesc, machinez: a monta o intrigă. Excit, ațîț: a monta capu cuĭva, a monta pe cineva. verb tranzitivmontez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimontat
| montat adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | montat | montatul | montată | montata |
| plural | montați | montații | montate | montatele | |
| genitiv-dativ | singular | montat | montatului | montate | montatei |
| plural | montați | montaților | montate | montatelor | |