reduceri black friday 2017
Definitie monta - ce inseamna monta - Dex Online
Alege sensul dorit: monta - substantiv feminin monta - verb tranzitiv

monta definitie

*móntă f., pl. e (fr. monte, d. monter, a se sui; it. monta. V. remontă). Acțiunea împărecheriĭ [!] la vite, bătaĭe. substantiv feminin montă

móntă s. f., g.-d. art. móntei; pl. mónte substantiv feminin montă

MÓNTĂ s.f. 1. Împreunare a unui armăsar cu o iapă; (p. ext.) împreunare la animale. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. [< fr. monte]. substantiv feminin montă

MÓNTĂ s. f. 1. împreunare a unui armăsar cu o iapă, pentru reproducere; împreunare la animale. 2. herghelie de armăsari pentru reproducere. (< fr. monte) substantiv feminin montă

MÓNTĂ, monte, s. f. 1. Împerechere a două animale de sex opus în vederea reproducerii; montare2. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. – Din fr. monte. substantiv feminin montă

MONTÁ vb. I. tr. 1. A așeza, a potrivi la locul lor (piesele unei mașini, ale unui aparat etc.); a îmbina, a asambla. ♦ A fixa o piatră prețioasă într-o bijuterie. 2. A pregăti pentru reprezentare, a pune în scenă (o piesă de teatru, un spectacol). 3. (Fig.) A ațâța, a incita (pe cineva) contra cuiva; a instiga. [< fr. monter]. verb tranzitiv monta

MONTÁ1 vb. I. tr. 1. a așeza, a potrivi la locul lor (piesele unei mașini, ale unui aparat etc.); a îmbina, a asambla. ◊ a fixa o piatră prețioasă într-o bijuterie. 2. a pune în scenă o piesă de teatru, un spectacol. 3. a pune la cale, a ațâța, a instiga. II. refl. a se irita, a se înfuria. (< fr. monter) verb tranzitiv monta

MONTÁ2 vb. tr. (despre animale mascule) a efectua monta (1). (< montă) verb tranzitiv monta

montá (a ~) vb., ind. prez. 3 monteáză verb tranzitiv monta

montà v. 1. a potrivi diferitele piese ale unui obiect: a monta o mașină; 2. a întoarce un ceasornic; 3. a procura ceeace e necesar: a monta un magazin; 4. a prepara: a monta o intrigă; 5. fig. a excita în contra cuiva: l´a montat rău. verb tranzitiv montà

MONTÁ1, montez, vb. I. Tranz. 1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a îmbina. ♦ A potrivi, a amplasa la locul de funcționare o parte a unui mecanism, a unui obiect. ♦ A fixa pietre prețioase într-o bijuterie. 2. A pregăti reprezentarea unui spectacol artistic, a pune în scenă. 3. Fig. A pune la cale. ♦ A întărâta pe cineva împotriva cuiva; a ațâța. – Din fr. monter. verb tranzitiv monta

MONTÁ2, pers. 3 montează, vb. I. Tranz. (Despre animale masculine) A efectua o montă, a fecunda. – Din montă. verb tranzitiv monta

*montéz v. tr. (fr. monter, a sui, a ajusta, d. lat. pop. montare, derivat d. mons, montis, munte; it. montare. V. montură). Ajustez, potrivesc diferitele pĭese ale unuĭ obĭect, ale uneĭ mașinĭ: a monta o mașină, un diamant într´un inel. Echipez, mobilez: a monta o prăvălie, o cameră. Fig. Uneltesc, machinez: a monta o intrigă. Excit, ațîț: a monta capu cuĭva, a monta pe cineva. verb tranzitiv montez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului monta

monta   substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) monta montare montat montând singular plural
montând montați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) montez (să) montez montam montai montasem
a II-a (tu) montezi (să) montezi montai montași montaseși
a III-a (el, ea) montea (să) montai monta montă montase
plural I (noi) montăm (să) montăm montam montarăm montaserăm
a II-a (voi) montați (să) montați montați montarăți montaserăți
a III-a (ei, ele) montea (să) monteze montau monta montaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z