*monoxíl, -ă (vgr. monó-xylos, d. mónos, singur, și xýlon, lemn). Făcut dintr´un singur lemn: luntre monoxylă. S. n., pl. urĭ și e. Oraniță, cĭobacă, pirogă. adjectivmonoxil
!monoxíl2 (mo-no-/mon-o-) s. n., pl. monoxíle adjectivmonoxil
MONOXÍL, -Ă, monoxili, -e, adj., s. n. (Barcă primitivă) construită dintr-un trunchi de copac scobit. – Din fr. monoxyle. adjectivmonoxil
MONOXÍL, -Ă, monoxili, -e, adj., s. n. (Barcă primitivă) construită dintr-un trunchi de copac scobit. – Din fr. monoxyle. substantiv femininmonoxil
MONOXÍLĂ s.f. Ambarcație făcută dintr-un trunchi scobit. [< fr. monoxyle, cf. gr. monos – unic, xylon – lemn]. substantiv femininmonoxilă
monoxilă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | monoxilă | monoxila |
plural | monoxile | monoxilele | |
genitiv-dativ | singular | monoxile | monoxilei |
plural | monoxile | monoxilelor |