monotrem definitie

credit rapid online ifn

*monotrém, -ă adj. (vgr. mónos, singur, și trêma, orificiu. V. tremă). Zool. Care are un singur orificiŭ anal, ca și păsările, dar care are patru picĭoare, ca ornitorincu și echidna. S. n. Animal monotrem: monotremele formează trecerea de la păsărĭ la mamifere. substantiv neutrumonotrem

monotrém (-no-trem) s. n., pl. monotréme substantiv neutrumonotrem

credit rapid online ifn

MONOTRÉM, monotreme, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere primitive, ovipare, cu cioc și cu corpul acoperit cu păr (sau țepi), cărora le lipsesc mameloanele; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Mamifer monotrem. [Var.: monotrémă s. f.] – Din fr. monotrème. substantiv neutrumonotrem

MONOTRÉME s.n.pl. Ordin de mamifere ovipare, având ca tip ornitorincul; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. monotrem. / < fr. monotrèmes, cf. gr. monos – unic, tremaorificiu]. substantiv neutrumonotreme

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimonotrem

monotrem  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular monotrem monotremul
plural monotreme monotremele
genitiv-dativ singular monotrem monotremului
plural monotreme monotremelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z