monotonie definitie

MONOTONÍE s.f. Caracterul a ceea ce este monoton; uniformitate plictisitoare, lipsă de varietate în ton. [Gen. -iei. / < fr. monotonie]. substantiv femininmonotonie

*monotoníe f. (vgr. monotonia). Caracteru de a fi monoton: monotonia unuĭ cîntec. Fig. Prea mare uniformitate, lipsă de varietate: monotonia unuĭ discurs, uneĭ vĭețĭ. substantiv femininmonotonie

monotoníe s. f., art. monotonía, g.-d. art. mono­toníei; pl. monotoníi, art. monotoníile substantiv femininmonotonie

monotonie f. caracterul celui monoton, prea unitorm: monotonia unui cântec, monotonia conversațiunii; fig. monotonia vieții. substantiv femininmonotonie

MONOTONÍE, monotonii, s. f. Lipsă de varietate în ton; ceea ce este monoton. ♦ Fig. Lipsă de variație sau de varietate; uniformitate plictisitoare. – Din fr. monotonie. substantiv femininmonotonie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimonotonie

monotonie  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular monotonie monotonia
plural monotonii monotoniile
genitiv-dativ singular monotonii monotoniei
plural monotonii monotoniilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z