MONOTÍP, -Ă adj. Făcut după un singur model sau tip. // s.n. 1. (Poligr.) Mașină de cules și de turnat literele una câte una. 2. Procedeu de pictură pe cupru, pe sticlă sau un material plastic, transpusă prin imprimare pe hârtie. ♦ Lucrare obținută prin acest procedeu. [< fr. monotype]. adjectivmonotip
monotíp2 s. n., pl. monotípuri adjectivmonotip
MONOTÍP, -Ă, monotipi, -e, adj., (2) monotipuri, s. n. 1. Adj. (Rar) Făcut după un singur model, de un singur tip. 2. S. n. (Tipogr.) Mașină care culege și toarnă literele una câte una. – Din fr. monotype. adjectivmonotip
MONOTÍP, -Ă adj. Făcut după un singur model sau tip. // s.n. 1. (Poligr.) Mașină de cules și de turnat literele una câte una. 2. Procedeu de pictură pe cupru, pe sticlă sau un material plastic, transpusă prin imprimare pe hârtie. ♦ Lucrare obținută prin acest procedeu. [< fr. monotype]. substantiv neutrumonotip
MONOTÍP, -Ă, monotipi, -e, adj., (2) monotipuri, s. n. 1. Adj. (Rar) Făcut după un singur model, de un singur tip. 2. S. n. (Tipogr.) Mașină care culege și toarnă literele una câte una. – Din fr. monotype. substantiv neutrumonotip
monotip adjectiv | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | monotip | monotipul |
plural | monotipi | monotipii | |
genitiv-dativ | singular | monotip | monotipului |
plural | monotipi | monotipilor |
monotip adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | monotip | monotipul | monotipă | monotipa |
plural | monotipi | monotipii | monotipe | monotipele | |
genitiv-dativ | singular | monotip | monotipului | monotipe | monotipei |
plural | monotipi | monotipilor | monotipe | monotipelor |