Alege sensul dorit: monotip -adjectiv monotip -substantiv neutru

monotip definitie

credit rapid online ifn

MONOTÍP, -Ă adj. Făcut după un singur model sau tip. // s.n. 1. (Poligr.) Mașină de cules și de turnat literele una câte una. 2. Procedeu de pictură pe cupru, pe sticlă sau un material plastic, transpusă prin imprimare pe hârtie. ♦ Lucrare obținută prin acest procedeu. [< fr. monotype]. adjectivmonotip

monotíp1 (rar) adj. m., pl. monotípi; f. monotípă, pl. monotípe adjectivmonotip

credit rapid online ifn

monotíp2 s. n., pl. monotípuri adjectivmonotip

MONOTÍP, -Ă, monotipi, -e, adj., (2) monotipuri, s. n. 1. Adj. (Rar) Făcut după un singur model, de un singur tip. 2. S. n. (Tipogr.) Mașină care culege și toarnă literele una câte una. – Din fr. monotype. adjectivmonotip

MONOTÍP, -Ă adj. Făcut după un singur model sau tip. // s.n. 1. (Poligr.) Mașină de cules și de turnat literele una câte una. 2. Procedeu de pictură pe cupru, pe sticlă sau un material plastic, transpusă prin imprimare pe hârtie. ♦ Lucrare obținută prin acest procedeu. [< fr. monotype]. substantiv neutrumonotip

monotip n. Tip. mașină de cules literele vorbă cu vorbă. substantiv neutrumonotip

MONOTÍP, -Ă, monotipi, -e, adj., (2) monotipuri, s. n. 1. Adj. (Rar) Făcut după un singur model, de un singur tip. 2. S. n. (Tipogr.) Mașină care culege și toarnă literele una câte una. – Din fr. monotype. substantiv neutrumonotip

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimonotip

monotip  adjectiv nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular monotip monotipul
plural monotipi monotipii
genitiv-dativ singular monotip monotipului
plural monotipi monotipilor
monotip  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular monotip monotipul monoti monotipa
plural monotipi monotipii monotipe monotipele
genitiv-dativ singular monotip monotipului monotipe monotipei
plural monotipi monotipilor monotipe monotipelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z