reduceri si promotii 2018
Definitie monom - ce inseamna monom - Dex Online
Alege sensul dorit: monom - substantiv masculin monom - substantiv neutru

monom definitie

MONÓM s.n. Expresie algebrică compusă dintr-un singur termen, în care nu figurează nici semnul plus, nici semnul minus. ◊ (Fam.) În monom = în rând, unul în urma celuilalt. [Pl. -oame, (s.m.) -omi. / < fr. monôme, cf. gr. monos – unic, nomosdiviziune]. substantiv masculin monom

MONÓM s.n. Expresie algebrică compusă dintr-un singur termen, în care nu figurează nici semnul plus, nici semnul minus. ◊ (Fam.) În monom = în rând, unul în urma celuilalt. [Pl. -oame, (s.m.) -omi. / < fr. monôme, cf. gr. monos – unic, nomosdiviziune]. substantiv neutru monom

monóm m. și n., pl. oame (fr. monôme, îld. mononôme, d. mono- și vgr. nomós, împărțire. V. binom, polinom). Mat. Expresiune algebrică între ale căreĭ părțĭ nu e semnu plus orĭ minus. Lung șir de tinerĭ care se țin de mînă, cum fac uneorĭ studențiĭ. substantiv neutru monom

monóm s. n., pl. monoáme substantiv neutru monom

monom n. 1. expresiune algebrică conținând un singur termen; 2. șir neîntrerupt de studenți cari străbat stradele cu strigăte și petrecănii; 3. fig. monom de umbre. substantiv neutru monom

MONÓM, monoame, s. n. 1. Expresie algebrică în care intervin numai semnele înmulțirii și ale împărțirii. 2. Fig. Șir, succesiune neîntreruptă (unul după altul). – Din fr. monôme. substantiv neutru monom

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului monom

monom   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular monom monomul
plural monoame monoamele
genitiv-dativ singular monom monomului
plural monoame monoamelor
monom   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular monom monomul
plural monoame monoamele
genitiv-dativ singular monom monomului
plural monoame monoamelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z