MONOGENÍE s. f. (Biol.) Producere de către o femelă numai de descendenți masculi sau numai de descendenți femele. – Din fr. monogénie. substantiv femininmonogenie
monogenie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | monogenie | monogenia |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | monogenii | monogeniei |
plural | — | — |