MONOCÓRP, (2) monocorpuri, adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Tip de caroserie specifică anumitor autoturisme, care nu prezintă degroșări pronunțate nici ale părții față, la nivelul parbrizului, nici ale părții spate, la nivelul lunetei, habitaclul înglobând în el, aparent, atât compartimentul motor cât și portbagajul spate; este cunoscută și sub denumirea de caroserie într-un volum. 2. S. n. Autoturism cu caroserie într-un volum. – Din fr. monocorp. substantiv neutrumonocorp
monocorp substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | monocorp | monocorpul |
plural | monocorpuri | monocorpurile | |
genitiv-dativ | singular | monocorp | monocorpului |
plural | monocorpuri | monocorpurilor |