MONOCÁRP, -Ă adj. (Despre plante) Care înflorește și fructifică o singură dată în cursul ciclului de dezvoltare. [Cf. gr. monos – unic, karpos – fruct]. adjectivmonocarp
MONOCÁRP, -Ă, monocarpi, -e, adj. (Bot.; despre plante) Care înflorește și face fruct o singură dată în timpul vieții. – Din fr. monocarpe. adjectivmonocarp
monocarp adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | monocarp | monocarpul | monocarpă | monocarpa |
plural | monocarpi | monocarpii | monocarpe | monocarpele | |
genitiv-dativ | singular | monocarp | monocarpului | monocarpe | monocarpei |
plural | monocarpi | monocarpilor | monocarpe | monocarpelor |