monism definitie

MONÍSM s.n. (op. dualism) Explicarea consecventă a tot ceea ce există printr-un singur principiu: materia (monismul materialist) sau spiritul (monismul idealist). [< fr. monisme, cf. gr. monos – singur]. substantiv neutrumonism

monísm s. n. substantiv neutrumonism

monism n. doctrină filozofică care consideră universul ca o unitate vie, ca o ființă colectivă unică și identică. substantiv neutrumonism

MONÍSM s. n. Doctrină filosofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii se află un singur principiu, fie material, fie spiritual; p. gener. orice concepție care explică printr-un singur principiu multitudinea fenomenelor dintr-un domeniu determinat. – Din fr. monisme. substantiv neutrumonism