mondir definitie

mondír (-ruri), s. n. – Uniformă, haină militară. – Var. mundir. Fr. monturegerm. Montur, și de aici rus. mundir (Sanzewitsch 205; Tiktin; Bogrea, Dacor., I, 292; Vasmer, II, 173), cf. pol. mundur.Der. înmundira, vb. (a se îmbrăca în uniformă). substantiv neutrumondir

mondír și mundír n., pl. e (rus. mundir, d. germ. montur, uniformă, echipament; montieren, a echipa, care vine d. fr. monture, acțiunea de a monta. V. montură. P. term., cp. cu coviltir). Vechĭ. Uniformă militară, maĭ ales tunică. substantiv neutrumondir

mondír, -e, s.n. – (mil.) Manta soldățească: „Peste-o lună și mai bine / Pune-or mondiru pe mine” (Memoria 2004-bis: 1307). – Fr. monture > germ. Montur > rus. mundir (DER). substantiv neutrumondir

mondir n. uniformă militărească: cosea galoanele la mondirul lui nea Chiriac CAR. [Rus. MUNDIRŬ, din nemț. MONTUR]. substantiv neutrumondir

MONDÍR s. n. v. mundir. substantiv neutrumondir

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimondir

mondir  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mondir mondirul
plural mondire mondirele
genitiv-dativ singular mondir mondirului
plural mondire mondirelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z