MONDÉN, -Ă adj. Care aparține unei vieți luxoase; care duce o viață de petreceri; care reflectă sau se referă la o astfel de viață. [< fr. mondain]. adjectivmonden
MONDÉN, -Ă, mondeni, -e, adj. Care aparține înaltei societăți, care ține de viața de lux și de petreceri a acestei societăți; care reflectă sau privește o astfel de viață. ♦ (Adesea substantivat) Căruia îi place viața de societate, care frecventează reuniunile înaltei societăți. – Din fr. mondain. adjectivmonden
monden adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | monden | mondenul | mondenă | mondena |
plural | mondeni | mondenii | mondene | mondenele | |
genitiv-dativ | singular | monden | mondenului | mondene | mondenei |
plural | mondeni | mondenilor | mondene | mondenelor |