monarh definitie

MONÁRH s.m. Conducător (rege, împărat etc.) al unei monarhii; suveran. [Var. monarc s.m. / < fr. monarque, gr. monarchos]. substantiv masculin monarh

monárh (monárhi), s. m. – Suveran. Mgr. μόναρχος, parțial prin intermediul lat. monarchus (sec. XVII, cf. Tiktin; Gáldi 211), și apoi din fr. monarque.Der. monarhic, adj., din fr. monarchique; monarhi, vb. (înv., a domni); monarhie, s. f., din mgr. μοναρχία; monarhină, s. f. (înv., regină, suverană), din germ. Monarchin, sec. XVIII; monarhism, s. n., din fr. monarchisme; monarhist, s. m., din fr. monarchiste. substantiv masculin monarh

*monárh m. (vgr. mónarhos și monárhes, d. mónos, singur și árho, domnesc). Suveran (împărat, rege saŭ principe). substantiv masculin monarh

monárh s. m., pl. monárhi substantiv masculin monarh

monarh m. 1. capul unei monarhii; 2. fig. Domn: al nopților monarh (luna) EM. substantiv masculin monarh

MONÁRH, monarhi, s. m. Conducător suprem al unei monarhii; suveran. [Var.: (înv.) monárc s. m.] – Din ngr. monárhis, germ. Monarch. substantiv masculin monarh

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului monarh

monarh   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular monarh monarhul
plural monarhi monarhii
genitiv-dativ singular monarh monarhului
plural monarhi monarhilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z