MOMENTÁN, -Ă adj. 1. De o clipă; de moment, trecător. ♦ adv. Numaidecât, imediat. 2. Actual, de față. [Cf. fr. momentané, lat. momentaneus]. adjectivmomentan
*momentán, -ă adj. (fr. momentané, d. lat. momentáneus. Cp. cu spontaneŭ). Care nu durează de cît [!] un moment: sforțare momentană. Adv. De-o-cam-dată, pentru un moment, în timpu de față: momentan n´am timp. Instantaneŭ, imediat, la moment: a căzut momentan. adjectivmomentan
momentán adj. m., pl. momentáni; f. momentánă, pl. momentáne adjectivmomentan
momentan a. care durează numai un moment. ║ adv. pentru moment, deocamdată. adjectivmomentan
MOMENTÁN, -Ă, momentani, -e, adj. 1. Care durează un moment sau puțin timp; temporar, trecător. ♦ (Gram.; despre verbe și timpuri verbale) Care exprimă acțiuni de durată scurtă. 2. Care se referă la momentul de față; actual. ♦ (Adverbial) Numaidecât; în clipa de față; pentru un moment. [Var.: momentanéu, -ée adj.] – Din lat. momentaneus, it. momentaneo, fr. momentané, germ. momentan. adjectivmomentan
momentan adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | momentan | momentanul | momentană | momentana |
plural | momentani | momentanii | momentane | momentanele | |
genitiv-dativ | singular | momentan | momentanului | momentane | momentanei |
plural | momentani | momentanilor | momentane | momentanelor |