moft definitie

credit rapid online ifn

moft (mófturi), s. n.1. Fleac, bagatelă. – 2. Scorneală, balivernă. – 3. Fason, sclifoseală. Tc. muft, din per. muft „fără importanță” (Loebel 204; Șeineanu, II, 262; Lokotsch 1492), cf. sb. mufte „gratuit”. La ultimul sens e posibilă intervenția unei încrucișări cu ngr. μόχθος „dificultate” (Cihac, II, 677). – Der. moftangiu, s. m. (palavragiu, șarlatan); moftangioaică, s. f. (șarlatancă, escroacă; sclifosită, fandosită); moftologie, s. f. (neseriozitate); moftolog, s. m. (grandoman, snob); mofturos, adj. (năzuros, fandosit). substantiv neutrumoft

moft s. n., pl. mófturi substantiv neutrumoft

credit rapid online ifn

moft n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] müft, gratuit; sîrb. mufte, degeaba). Fam. Lucru fără valoare, fleac: această vorbă e un moft. A face mofturĭ, a face nazurĭ, a refuza: sătulu face mofturĭ la mîncare, ĭar flămîndu mănîncă și pe dracu. A umbla cu mofturĭ, a glumi, a te juca, a nu proceda serios: la războĭ nu se umblă cu mofturĭ. Interj. de dispreț și nepăsare: – A zis că se va răzbuna. – Moft! substantiv neutrumoft

moft n. 1. bagatelă; 2. minciună, fleac: umblă cu mofturi; 3. pl. nazuri: face mofturi. [Turc. MUFT, gratuit, ieftin]. substantiv neutrumoft

MOFT, mofturi, s. n. (Fam.) 1. Lucru, problemă fără valoare, fără însemnătate; fleac, nimic, bagatelă. ◊ Expr. A umbla cu mofturi = a invoca motive lipsite de temei. ♦ (Rar) Șmecherie, tertip. 2. (La pl.) Capricii, fandoseli, nazuri, fasoane. – Din tc. müft. substantiv neutrumoft

mofturi! interj. 1. prostii!, aiureli! 2. fleacuri!; nu contează! substantiv neutrumofturi

a face mofturi expr. a fi exagerat de pretențios. substantiv neutruafacemofturi

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimoft

moft  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular moft moftul
plural mofturi mofturile
genitiv-dativ singular moft moftului
plural mofturi mofturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z