MODULÁT1, -Ă, modulați, -te, adj. 1. (Despre sunete muzicale) Care a suferit o modulație (1). 2. (Fiz.) Cu modulații (2). – V. modula. adjectivmodulat
MODULÁT2, -Ă, modulați, -te, adj. (Despre mobilă) Care este format din module. – Din modul. adjectivmodulat
MODULÁ vb. I. tr. 1. A exprima ceva prin inflexiuni ale vocii; a schimba tonul, inflexiunile vocii; a ritma, a cadența. 2. A modifica amplitudinea, frecvența sau faza unei oscilații armonice. [< fr. moduler, cf. lat. modulari]. verb tranzitivmodula
modulá (a ~) vb., ind. prez. 3 moduleáză verb tranzitivmodula
modulà v. 1. a face să treacă cântecul sau armonia prin diferite tonuri sau moduri; 2. a cadența: a modula frazele sale. verb tranzitivmodulà
MODULÁ, modulez, vb. I. 1. Intranz. (Muz.) A trece de la o tonalitate la alta (după regulile armoniei). 2. Tranz. A exprima ceva prin inflexiuni ale vocii, a trece în chip melodios de la un ton la altul. 3. Refl. și tranz. A (se) modifica anumite mărimi caracteristice ale unei oscilații (spre a transmite semnale purtătoare de informații). 4. Tranz. (Înv.) A modela. – Din fr. moduler. verb tranzitivmodula
*moduléz v. tr. (lat. módulor, -ári). Trec melodic vocea de la un ton la altu: a modula un cîntec. Fig. Articulez melodic, cu oare-care sentiment: îmĭ modulez frazele. V. intr. Cînt melodic. verb tranzitivmodulez
modulat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | modulat | modulatul | modulată | modulata |
plural | modulați | modulații | modulate | modulatele | |
genitiv-dativ | singular | modulat | modulatului | modulate | modulatei |
plural | modulați | modulaților | modulate | modulatelor |