modificare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimemodificare
- Vezi aici mai multe rimemodificare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cumo
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cumod
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
MODIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) modifica și rezultatul ei; schimbare, transformare, prefacere; modificație. [< modifica]. substantiv femininmodificare
modificáre s. f., g.-d. art. modificắrii; pl. modificắri substantiv femininmodificare
MODIFICÁRE, modificări, s. f. Acțiunea de a (se) modifica și rezultatul ei; prefacere, transformare, modificație. – V. modifica. substantiv femininmodificare
*modificațiúne f. (lat. modificátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se modifica. – Și -áție, dar ob. -áre. substantiv femininmodificațiune
*modífic, a -á v. tr. (lat. modifico, -áre). Schimb forma, calitatea ș. a.: a modifica o casă, o lege, o pedeapsă, o frază. Gram. Precizez, schimb înțelesu: adverbu modifică verbu și adjectivu. V. refl. Mă schimb în formă, în calitate ș. a. verb tranzitivmodific
MODIFICÁ vb. I. tr., refl. A(-și) schimba forma sau conținutul, a (se) preface, a (se) transforma. [P.i. modífic, 3,6 -că. / < lat., it. modificare, cf. fr. modifier]. verb tranzitivmodifica
modificá (a ~) vb., ind. prez. 3 modífică verb tranzitivmodifica
modificà v. a schimba modul de a fi al unui lucru, al unei substanțe în tot sau în parte. verb tranzitivmodificà
MODIFICÁ, modífic, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) schimba aspectul, forma, conținutul; a (se) preface, a (se) transforma. ♦ Tranz. Spec. A rectifica, a corecta. – Din lat. modificare. verb tranzitivmodifica
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimodificare
| modificare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | modificare | modificarea |
| plural | modificări | modificările | |
| genitiv-dativ | singular | modificări | modificării |
| plural | modificări | modificărilor | |