moci definitie

credit rapid online ifn

MOC s. m. v. moacă. substantiv masculinmoc

MOÁCĂ, moace, s. f. 1. (Pop.) Bâtă lungă și groasă cu măciulie la un capăt; măciucă. 2. (Arg.) Cap; figură. ◊ Expr. (Fam.) A o lua la moacă = a primi o bătaie zdravănă. 3. (Fam.) Persoană (mai ales femeie) bleagă, înceată, leneșă. 4. (Iht.; reg.) Zglăvoacă. [Var.: moc s. m.] – Et. nec. substantiv masculinmoacă

credit rapid online ifn

MOCÍ, mocesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A schilodi, a zdrobi. – Comp. bg. măča. verb tranzitivmoci

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluimoci

moci  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)moci mocire mocit mocind singular plural
mocind mociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) mocesc (să)mocesc moceam mocii mocisem
a II-a (tu) mocești (să)mocești moceai mociși mociseși
a III-a (el, ea) mocește (să)moceai mocea moci mocise
plural I (noi) mocim (să)mocim moceam mocirăm mociserăm
a II-a (voi) mociți (să)mociți moceați mocirăți mociserăți
a III-a (ei, ele) mocesc (să)mocească moceau moci mociseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z