mobilizare definitie

MOBILIZÁ vb. I. tr. 1. A chema sub arme (întreaga armată de rezervă), a pune o armată pe picior de război. 2. A strânge, a organiza, a grupa forțe (în vederea unei acțiuni, la o adunare etc.) [< fr. mobiliser]. verb tranzitivmobiliza

mobilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 mobilizeáză verb tranzitivmobiliza

mobilizà v. 1. a pune în campanie un corp sedentar de trupe; 2. a pune o armată pe picior de răsboiu, ca să poată intra în campanie. verb tranzitivmobilizà

MOBILIZÁ, mobilizez, vb. I. 1. Tranz. A chema sub arme, a convoca de urgență la unități (în vederea războiului); a trece de la starea de pace la cea de război. ◊ Expr. A mobiliza (pe cineva) pe loc = a păstra în timp de război (pe cineva) pe postul civil pe care-l ocupă, supunându-l disciplinei militare impuse de starea de război. ♦ Tranz. A chema într-un anumit loc, cu un anumit scop; a convoca, a întruni, a aduna. 2. A antrena o colectivitate la o acțiune sau la o activitate susținută, organizată și coordonată, de interes general. 3. Refl. A-și impune un efort sau o concentrare maximă pentru realizarea unui scop, a unei acțiuni etc. – Din fr. mobiliser. verb tranzitivmobiliza

*mobilizéz v. tr. (fr. mobiliser; it. mobilizzare și, maĭ des, mobilitare; lat. mobilitare, d. móbilis, mobil): Pun armata de pace în mișcare și țin gata de războĭ: a mobiliza un corp de armată. Jur. Consider un lucru imobil ca mobil. verb tranzitivmobilizez