moșteni definitie

moșteán și moșneán m., pl. enĭ (vsl. moštĭnŭ, bg. mosten, puternic, adică „împuternicit, stăpîn”, din răd. mog-, de unde și po-moj-nic și germ. mögen, a putea, vermögen, putere, avere, vermachen, a lăsa moștenire. V. moș). Vechĭ. Moștenitor (V. făt 1). Apoĭ. Munt. Răzeș. – Fem. -eancă, pl. ence. – Pînă pe la 1700 s´a zis și moșt-, și moșn-, ĭar pe urmă numaĭ moșn- (Gĭur. 120). V. megiaș, colon. substantiv masculin moștean

moșteán, moșteni, (moșnean), s.m. – (înv.) Moștenitor, băștinaș, autohton (Papahagi 1925). – Din moș + -tean. substantiv masculin moștean

moșteán (înv., reg.) s. m., pl. moșténi substantiv masculin moștean

moștean a. și m. 1. moștenitor: s’a îndurat a le da un moștean al împărăției ISP.; 2. moșnean, om de țară. [Cf. albanez MOȘATAR]. substantiv masculin moștean

MOȘTEÁN, moșteni, s. m. (Înv. și reg.) Moșnean (1). – Cf. moșnean. substantiv masculin moștean

moștení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moștenésc, imperf. 3 sg. moșteneá; conj. prez. 3 să moșteneáscă verb tranzitiv moșteni

moștenì v. a căpăta prin succesiune: a moștenit toată averea. verb tranzitiv moștenì

MOȘTENÍ, moștenesc, vb. IV. Tranz. 1. A dobândi un bun, un patrimoniu, o avere etc., prin moștenire. ♦ A deveni succesoral, moștenitorul cuiva. ♦ P. ext. A deține pe cale ereditară o însușire, o caracteristică etc. 2. P. gener. A obține, a dobândi. – Din moștean. verb tranzitiv moșteni

2) moștenésc și (vechĭ) moșnenésc v. tr. (d. moșnean, moștean). Capăt pin [!] moștenire, îmĭ rămîne de la un mort: a moșteni de la părințĭ o casă, (fig.) un talent, o boală. verb tranzitiv moștenesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului moșteni

moșteni   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) moșteni moștenire moștenit moștenind singular plural
moștenind moșteniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) moștenesc (să) moștenesc moșteneam moștenii moștenisem
a II-a (tu) moștenești (să) moștenești moșteneai moșteniși moșteniseși
a III-a (el, ea) moștenește (să) moșteneai moștenea moșteni moștenise
plural I (noi) moștenim (să) moștenim moșteneam moștenirăm moșteniserăm
a II-a (voi) moșteniți (să) moșteniți moșteneați moștenirăți moșteniserăți
a III-a (ei, ele) moștenesc (să) moștenească moșteneau moșteni moșteniseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z