mișiță definitie

míșiță (míșițe), s. f. – Braț. Sl. myšĭca. Legătura cu mișină stabilită de Drăganu, RF, II, 297 este îndoielnică. Sec. XVI, înv. substantiv femininmișiță

míșiță f., pl. e (vsl. myšĭca). Ps. S. 76, 16. Braț. substantiv femininmișiță

misít și (vechĭ) mesít m. (ngr. mesitis, vgr. mesites, mijlocitor, d. mésos, mediŭ. V. mesenter și mediŭ). Mijlocitor, comisionar, samsar în afacerĭ comerciale. Telal, acela care duce slugĭ la stăpîn. – Fem. misită, pl. e. V. barîșnic, malercă. temporarmisit

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimișiță

mișiță		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	mișiță	mișița
nominativ-acuzativ	plural	mișițe	mișițele
genitiv-dativ	singular	mișițe	mișiței
genitiv-dativ	plural	mișițe	mișițelor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z