míșculă (míșcule), s. f. – Scorușă. Ngr. μούσϰουλον „moșmon” (Cihac, II, 676). Sec. XIX, înv. substantiv femininmișculă
mișculă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | mișculă | mișcula |
plural | mișcule | mișculele | |
genitiv-dativ | singular | mișcule | mișculei |
plural | mișcule | mișculelor |