mizilic definitie

!mizilíc (fam.) s. n., pl. mizilícuri substantiv neutrumizilic

mezelíc și (maĭ des) mizilíc n., pl. urĭ (turc. mezelik, de unde și ngr. mezelíki și bg. mezelik). Bucate ușoare și recĭ în ainte [!] de cele grele și calde la masă, precum: masline [!], sardele, brînză, șuncă ș. a. (Se zice maĭ des mezelurĭ). Semințe de dovleac prăjite (Munt. vest). Grăunțe de popușoĭ explodate la foc care se vînd pe stradă (Munt. est, Mold. sud) și care se maĭ numesc și cocoșeĭ și floricele. Fig. Lucrurĭ (afacerĭ) ușoare: treaba asta-ĭ mezelic. substantiv neutrumezelic

mizilíc, V. mezelic. substantiv neutrumizilic

MIZILÍC, mizilicuri, s. n. (Fam.) Gustare, aperitiv. ♦ Mâncare frugală. ♦ Fig. Fleac, bagatelă. [Var.: mezelíc s. n.] – Din tc. mezelik. substantiv neutrumizilic