mizerabil definitie

MIZERÁBIL, -Ă adj. 1. (adesea s.) Ticălos, mârșav, nemernic. ♦ (Fig.) Aspru, rău. 2. Lipsit de valoare, prost, rău. ♦ Neîngrijit. 3. (Rar) Care este vrednic de milă, de plâns. [Cf. fr. misérable, lat. miserabilis]. adjectivmizerabil

*mizerábil, -ă adj. (lat. miserabilis, d. miser, mizer). Demn de milă: stare mizerabilă. Demn de dispreț, păcătos: pentru niște mizerabile interese de banĭ, leafă mizerabilă. Subst. Mișel, nelegĭuit: a-ĭ expulsa pe mizerabilĭ. Adv. În mod mizerabil: a trăi mizerabil. adjectivmizerabil

mizerábil adj. m., s. m., pl. mizerábili; adj. f., s. f. mizerábilă, pl. mizerábile adjectivmizerabil

mizerabil a. 1. demn de plâns: stare mizerabilă; 2. care nu merită nicio stimă: interese mizerabile de bani. ║ m.: om necinstit, ticălos: e un mizerabil. adjectivmizerabil

MIZERÁBIL, -Ă, mizerabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, nemernic, infam. 2. Adj. Lipsit de (orice) valoare, de însemnătate; de calitate foarte proastă. 3. Adj. Care se află într-o stare foarte proastă, vrednică de plâns; nenorocit, jalnic. ♦ Care denotă o situație foarte proastă; cu aspect urât, sărăcăcios. – Din fr. misérable. adjectivmizerabil

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimizerabil

mizerabil  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mizerabil mizerabilul mizerabilă mizerabila
plural mizerabili mizerabilii mizerabile mizerabilele
genitiv-dativ singular mizerabil mizerabilului mizerabile mizerabilei
plural mizerabili mizerabililor mizerabile mizerabilelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z