mizélnic, -i, s.m. – Mezin, cel mai mic dintre copii: „Pă frate-tău cel mai mic / Ce-i la mă-ta-ți mizelnic” (Țiplea 1906: 443). – Din mezin (< sl. mězinǔ). adjectivmizelnic
mizelnic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | mizelnic | mizelnicul | mizelnică | mizelnica |
plural | mizelnici | mizelnicii | mizelnice | mizelnicele | |
genitiv-dativ | singular | mizelnic | mizelnicului | mizelnice | mizelnicei |
plural | mizelnici | mizelnicilor | mizelnice | mizelnicelor |