mitropolít m. (vsl. rus. mitropolit, d. mgr. ngr. mitropolitis, a. î.). Prelat superior episcopuluĭ, arhiepiscop. (În România îs șase mitropolițĭ: al Munteniiĭ, al Moldoveĭ, al Ardealuluĭ, al Basarabiiĭ, al Olteniiĭ și al Bucovineĭ. Al Munteniiĭ se numește primat și e tot-odată și patriarhu Româniiĭ). – V. preut [!]. substantiv masculinmitropolit
mitropolit m. 1. nume purtat de cei cinci dintâi arhierei ai țării: mitropolitul din București (numit Primat) și cei din lași, Cernăuți, Sibiu și Chișineu; 2. în graiul vânătoresc: dropioiu. [Gr. mod.]. substantiv masculinmitropolit
MITROPOLÍT, mitropoliți, s. m. Rang în ierarhia Bisericii ortodoxe, inferior patriarhului și superior episcopului; persoană care deține acest rang. – Din sl. mitropolitŭ. substantiv masculinmitropolit
mitropolit substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | mitropolit | mitropolitul |
plural | mitropoliți | mitropoliții | |
genitiv-dativ | singular | mitropolit | mitropolitului |
plural | mitropoliți | mitropoliților |