mitropolie definitie

mitropolíe f. (vsl. rus. mitropóliĭa, d. ngr. mitrópolis. V. metropolă). Biserică catedrală în care oficiază de ordinar mitropolitu: mitropolia din Bucureștĭ a fost zidită la 1656 de Șerban Basarab. A urca dealu mitropoliiĭ, a cere divorț (Bucureștĭ. Vechĭ). substantiv femininmitropolie

mitropolíe (mi-tro-) s. f., art. mitropolía, g.-d. art. mitropolíei; pl. mitropolíi, art. mitropolíile substantiv femininmitropolie

mitropolie f. 1. biserică catedrală în care oficiază de regulă mitropolitul: Mitropolia din București a fost zidită în 1656 de Șerban Basarab; 2. palatul mitropolitului; 3. dicasterie: Duminecă cununie și Luni la mitropolie PANN; a urca dealul mitropoliei, a cere despărțenie. [De origină slavo-greacă]. substantiv femininmitropolie

MITROPOLÍE, mitropolii, s. f. 1. Instituție administrativă a Bisericii ortodoxe, superioară episcopiei și inferioară patriarhiei, corespunzătoare unei provincii sau unei țări, care are în frunte un mitropolit. 2. Biserica și clădirile anexe care constituie sediul unei mitropolii (1). 3. Funcție de mitropolit. – Din sl. mitropolija. substantiv femininmitropolie