MITOMÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de mitomanie. [< fr. mythomane]. substantiv masculin și femininmitoman
!mitomán adj. m., s. m., pl. mitománi; adj. f., s. f. mitománă, pl. mitománe substantiv masculin și femininmitoman
MITOMÁN, -Ă, mitomani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de mitomanie. – Din fr. mythomane. substantiv masculin și femininmitoman
mitoman substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | mitoman | mitomanul | mitomană | mitomana |
plural | mitomani | mitomanii | mitomane | mitomanele | |
genitiv-dativ | singular | mitoman | mitomanului | mitomane | mitomanei |
plural | mitomani | mitomanilor | mitomane | mitomanelor |