mitocan definitie

credit rapid online ifn

mitocan, -că, mitocani, -ce s. m., s. f. om necioplit / grosolan substantiv masculinmitocan

mitocán, -ncă s. (d. mitoc. Cp. cu cĭofligar). Locuitor din mitoace, adică din dependențele saŭ mahalalele orașelor (saŭ după locuitoriĭ de pe lîngă fostu mitoc al Rîmniculuĭ în Bucureștĭ, unde e astăzĭ Ateneu, și de pe la biserica Ceauș Radu). Fig. Iron. Mahalagiŭ, mojic, ghĭorlan, țopîrlan, om necĭoplit: mitocan din dealu Spiriĭ. Munt. vest. Cărăuș. V. magopeț și metec. substantiv masculinmitocan

credit rapid online ifn

mitocán s. m., pl. mitocáni substantiv masculinmitocan

mitocan m. 1. om de rând cu apucături de mahalagiu; 2. mojic, bădăran. [Lit. călugăr locuitor de mitoc, deci extraurban, de unde sensul peiorativ]. substantiv masculinmitocan

MITOCÁN, mitocani, s. m. Om cu comportări grosolane, vulgare; bădăran, mojic. ♦ (Înv.) Locuitor de la periferia unui oraș. – Mitoc + suf. -an. substantiv masculinmitocan

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimitocan

mitocan  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mitocan mitocanul
plural mitocani mitocanii
genitiv-dativ singular mitocan mitocanului
plural mitocani mitocanilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z