mitoc definitie

mitóc și (maĭ vechĭ) metóc și metóh n., pl. urĭ, oace și (vechĭ) oașe (vsl. metohŭ, d. ngr. metóhi, fermă mînăstirească, schit, d. met-ého, particip. V. epocă). Mînăstire mică dependentă de alta maĭ mare. Căsuță afară din mînăstire în care locuĭește un călugăr maĭ bogat. Han dependent de o mînăstire p. călugăriĭ care vin în oraș. V. ospiciŭ, sucursală. substantiv neutrumitoc

mitoc n. V. metoc: s’ajungi dichiu la vr´un mitoc CR. substantiv neutrumitoc

METÓC, metocuri, s. n. Mănăstire mică, subordonată administrativ unei mănăstiri mai mari; proprietate imobiliară a unei mănăstiri; spec. clădire (sau grup de clădiri) care aparține unei mănăstiri și care servește ca loc de găzduire. [Var.: metóh, (reg.) mitóc s. n.] – Din sl. metohŭ. substantiv neutrumetoc

MITÓC s. n. v. metoc. substantiv neutrumitoc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimitoc

mitoc  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mitoc mitocul
plural mitocuri mitocurile
genitiv-dativ singular mitoc mitocului
plural mitocuri mitocurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z