mititel definitie

mititel, mititei s. m. 1. preparat culinar de forma unui cârnicior, făcut din carne tocată cu adaos de condimente și prăjit la grătar. 2. (er., glum.) penis. adjectiv mititel

mititél, -ícă adj., pl. eĭ, ele (dim. d. mic, de unde s´a făcut micuțel, apoĭ, supt [!] infl. altor cuvinte, micutel [Hațeg], apoĭ mitutel [Cor. și azĭ în Tel.], apoĭ mititel; în Maram. și pititel). Fam. Foarte mic: un copil (orĭ un om) mititel, o căruță mititică. S. m. Copil, copilaș: are doĭ mititeĭ. Fig. Iron. Dracu, diavolu, michiduță: mititelu l-a´ndemnat să vie [!]. Cîrnăcĭor fără peliță compus numaĭ din carne tocată căreĭa i s´a dat forma de cîrnaț. Exclamativ: mititelu! mititica! săracu, drăguțu (epitet adresat unuĭ copil cînd s´a lovit și vreĭ să-l mîngîĭ). adjectiv mititel

mititél1 adj. m., pl. mititéi; f. mititícă/mititeá, pl. mititéle adjectiv mititel

mititél2 s. m., pl. mititéi adjectiv mititel

mititel a. foarte mic. [Poate în loc de michitel (cf. puțin-t-el)]. ║ m. 1. fam. copilaș: câți mititei ai ? 2. necuratul (nume eufemistic): nu cumva să vă împingă Mititelul CR. 3. pl. cârnați mici fără piele fripți la grătar. adjectiv mititel

MITITÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mititei, -ele, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui mic; micuț. ◊ Expr. De mititel = de mic copil; de tânăr. A se face mititel = a se strânge (pentru a nu fi văzut); p. ext. a lua o atitudine modestă, umilă (în fața cuiva). ♦ (Substantivat) Apelativ afectuos pentru a vorbi cu sau despre un copil ori (ir.) cu sau despre o ființă tânără, naivă. 2. S. m. Cârnăcior făcut din carne tocată, amestecată cu diverse condimente, care se mănâncă fript la grătar; mic. 3. S. m. (Pop.; art.) Unul dintre numele dracului. – Din mic. adjectiv mititel

a fi la gros / la mititica / la pârnaie / la răcoare expr. a fi închis, a fi la închisoare. adjectiv afilagros

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului mititel

mititel   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mititel mititelul mititea mititeaua
plural mititei mititeii mititele mititelele
genitiv-dativ singular mititel mititelului mititele mititelei
plural mititei mititeilor mititele mititelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z