mistrie definitie

mistríe (íi), s. f. – 1. Unealtă de zidărie. – 2. (Arg.) Briceag de bărbierit. – Mr. mistrie, megl. mistriiă. Ngr. μυστρί, din gr. μύστρον „lingură” (Berneker, II, 62; Tiktin; Vasmer, Gr., 99; Rosetti, II, 65); cf. alb. mistri, bg., sb., cr. mistrija. substantiv femininmistrie

mistrie, mistrii s. f. 1. mână, palmă 2. (friz.) brici substantiv femininmistrie

mistríe f. (ngr. mystri [d. vgr. mystríon, linguriță, d. mýstrion, lingură], de unde și bg. mistriĭa). Lopățica metalică triangulară [!] cu care zidaru ĭa puțină tencuĭală și o netezește. V. cancĭog, mala. substantiv femininmistrie

mistríe s. f., art. mistría, g.-d. art. mistríei; pl. mistríi, art. mistríile substantiv femininmistrie

mistrie f. unealtă cu care zidarul toarnă tencueala și bruftuește zidul. [Gr. mod. MISTRÍ]. substantiv femininmistrie

MISTRÍE, mistrii, s. f. Unealtă de zidărie formată dintr-o lamă triunghiulară sau trapezoidală de oțel, o tijă și un mâner, cu care se întinde mortarul pe zid. – Din ngr. mistri. substantiv femininmistrie