*mistífic, a -á v. tr. (d. mistic și fic ca în edi-fic; fr. mystifier, it. mistichificare). Abuzez de credulitate, înșel. verb tranzitivmistific
MISTIFICÁ vb. I. tr. A denatura adevărul; a înșela, a păcăli: (p. ext.) a falsifica. [P.i. mistífic, 3,6 -că. / cf. fr. mystifier, it. mistificare]. verb tranzitivmistifica
mistificá (a ~) vb., ind. prez. 3 mistífică verb tranzitivmistifica
mistificà v. a abuza de credulitatea cuiva spre a-l amăgi. verb tranzitivmistificà
MISTIFICÁ, mistífic, vb. I. Tranz. A induce în eroare; a înșela; p. ext. a denatura, a falsifica adevărul. – Din fr. mystifier, it. mistificare. verb tranzitivmistifica
mistifica verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)mistifica | mistificare | mistificat | mistificând | singular | plural | ||
mistificând | mistificați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | mistific | (să)mistific | mistificam | mistificai | mistificasem | |
a II-a (tu) | mistifici | (să)mistifici | mistificai | mistificași | mistificaseși | ||
a III-a (el, ea) | mistifică | (să)mistificai | mistifica | mistifică | mistificase | ||
plural | I (noi) | mistificăm | (să)mistificăm | mistificam | mistificarăm | mistificaserăm | |
a II-a (voi) | mistificați | (să)mistificați | mistificați | mistificarăți | mistificaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | mistifică | (să)mistifice | mistificau | mistificară | mistificaseră |