mister definitie

MISTÉR s.n. 1. Ritual religios secret în Grecia și Roma antică, la care participau numai cei inițiați. ♦ Taină; secret. 2. Doctrină religioasă care nu era împărtășită decât unui număr restrâns de inițiați. ♦ Dogmă religioasă creștină care trebuie primită așa cum este dată și care se crede a fi inaccesibilă rațiunii omenești. 3. (În evul mediu în țările catolice) Dramă religioasă cu subiect biblic și hagiografic. [Cf. fr. mystère, lat. mysterium – lucru ascuns]. substantiv neutrumister

mistér² s. n., pl. mistére substantiv neutrumister

mister n. 1. cult secret în religiunea politeistă: misterele Eleuzine; 2. în religiunea creștină: taină, adevăr mai presus de rațiune; 3. fig. ceeace e secret, ascuns: au văzut în repegiune ale Africei misteruri AL.; 4. în evul-mediu: piesă de teatru despre un subiect biblic. substantiv neutrumister

*mistér n., pl. e, vechĭ urĭ (fr. mystère, d. vgr. mystérion). Cult secret în religiunile antice: misterele din Elensina. În religiunea creștinească, taĭnă, adevăr maĭ pe [!] sus de rațiune: Împărtășania e un mister. Lucru secret, ascuns: misterele politiciĭ, naturiĭ. În evu mediŭ, pĭesă teatrală cu subĭect religios și în care intervine Dumnezeŭ, sfințiĭ, îngeriĭ, draciĭ ș. a. A face mister dintr´un lucru, a-l ținea secret. A iniția pe cineva într´un mister, a-ĭ descoperi niște lucrurĭ secrete. substantiv neutrumister

MISTÉR¹, mistere, s. n. 1. Ceea ce este (încă) neînțeles sau nedescoperit; taină; secret, enigmă. 2. Dogmă creștină pe care Biserica o consideră inaccesibilă rațiunii omenești. 3. (La pl.) Ritualuri religioase în Grecia și Roma antică la care participau doar cei inițiați. 4. (La pl.) Scrieri dramatice medievale în versuri, inițial cu caracter religios, reprezentate cu prilejul unor sărbători (religioase). [Var.: (înv.) mistériu s. n.] – Din fr. mystère, lat. mysterium. substantiv neutrumister