mischét s. n. – Varietate de struguri tămîioasă. – Var. mișchet. Tc. misket, din per. mušk (Șeineanu, II, 261; Berneker, II, 62), cf. bg. misk. substantiv neutrumischet
mischét adj. fix. (turc. misket, d. pers. misk, mosc. V. mosc). Vechĭ. Un fel de poamă (strugurĭ) și de vin cu miros de mosc, cu alte cuvinte, tîmîĭos orĭ busuĭoc: strugurĭ mischet. – Și mișchet. substantiv neutrumischet
mischét s. n. substantiv neutrumischet
mischet n. varietate de struguri tămâioși. [Turc. MISKET (din it. moscato)]. substantiv neutrumischet
MISCHÉT s. n. Varietate de struguri tămâioși cu sâmburi foarte mici. – Din tc. miske [üzümü]. substantiv neutrumischet
mischét adj. fix. (turc. misket, d. pers. misk, mosc. V. mosc). Vechĭ. Un fel de poamă (strugurĭ) și de vin cu miros de mosc, cu alte cuvinte, tîmîĭos orĭ busuĭoc: strugurĭ mischet. – Și mișchet. temporarmischet
mișchét, V. mischet. temporarmișchet
mischet substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | mischet | mischetul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | mischet | mischetului |
plural | — | — |