miruire definitie

credit rapid online ifn

miruíre s. f., g.-d. art. miruírii; pl. miruíri substantiv femininmiruire

MIRUÍRE, miruiri, s. f. Acțiunea de a mirui1 și rezultatul ei. [Pr.: -ru-i-] – V. mirui1. substantiv femininmiruire

credit rapid online ifn

miruí1, -esc. vb. tranz. – 1. (rel.) A unge (pe frunte) cu mir. 2. (fig.) A lovi pe cineva în frunte (sau în cap). 3. A omorî. – Din sl. mirovati. verb tranzitivmirui

miruí2, -esc, vb. tranz. – 1. A obține, a dobândi. 2. A cuceri, a ocupa. – Din magh. myer (MDA). verb tranzitivmirui

miruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. miruiésc, imperf. 3 sg. miruiá; conj. prez. 3 să miruiáscă verb tranzitivmirui

miruì v. 1. a unge cu sfântul mir: Caragea s´a miruit în biserica Curtea Veche GHICA; 2. fam. a lovi drept în frunte: l’a miruit cu ghioaga POP. [V. mir, uleiu sfințit]. verb tranzitivmiruì

mirui, miruiesc v. t. 1. a numi într-o funcție importantă 2. a lovi (pe cineva) în cap verb tranzitivmirui

miruí (miruiésc, miruít), vb. – (Trans.) A cîștiga, a profita. – Var. merui. Mag. nyerni (Cihac, II, 515). – Der. mirișug, s. n. (Trans., cîștig, profit, utilitate), din mag. nyeréség. verb tranzitivmirui

MIRUÍ1, miruiesc, vb. IV. Tranz. 1. A unge pe credincioșii creștini cu mir2 (pe frunte). 2. A consfinți în funcție un domnitor, un cleric etc. prin ungerea cu mir2. ♦ P. gener. (Fam.) A numi într-o funcție (importantă). 3. Fig. (Fam.) A lovi pe cineva la cap; p. ext. a omorî. [Prez. ind. și: mírui] – Din sl. mirovati. verb tranzitivmirui

MIRUÍ2, miruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A câștiga; a strânge, a agonisi. – Din magh. nyerni. verb tranzitivmirui

1) miruĭésc v. tr. (d. mir 1 orĭ vsl. mirovati, rus. -átĭ). Ung cu mir. Fig. Iron. Lovesc în frunte (unde preutu [!] te unge cu mir): l-a miruit cu ghĭoaga. verb tranzitivmiruĭesc

2) miruĭésc și me- v. tr. (ung. nyerni, a cîștiga). Trans. Cîștig, strîng, agonisesc. – Și amiruĭesc (Trans. Olt.): nu putem amirui nimic de rău șobolanilor (NPl. Ceaur, 105). verb tranzitivmiruĭesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimiruire

miruire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular miruire miruirea
plural miruiri miruirile
genitiv-dativ singular miruiri miruirii
plural miruiri miruirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z